E pretutindeni: o citești în cărți, o auzi la radio, o vezi la TV dar mai ales pe Facebook, Instagram, Twitter. Însă din ce în ce mai puțin acolo unde ar trebui să fie cu adevărat – inima e cam goală. Deci, dacă tot e la modă, hai să vă vorbesc și eu despre dragoste. Am să renunț la cuvinte inspirate, complicate și profunde căci s-au scris destule versuri cu mesaje idealiste și povești fantastice care stau pe rafturile din biblioteci uitate precum și valoarea IUBIRII la ora actulă. Și nu mă refer la dragostea de mamă, tată… Aceasta e sfîntă și nici nu îndrăznesc să mă ating de ea. Vă povestesc despre „iubirea de cuplu”. În prezent, aceasta a devenit mai mult o sursă de entertainment pierzîndu-și statutul de sentiment pur ce îți oferă aripi. Mai simplu ți-ai cumpărat niște „fericire ” și ai zburat pînă-n cosmos și înapoi fără riscul de ați înneca perna în inundațiile lacrimilor. Pentru ce?! Oricum nu te vede și nu te înțelege nimeni, cu excepția pernei și motanului, încă dacă îl ai și pe acesta. Dură?! Nu! E doar concluzie realistă. Azi îi vezi pe net îmbrățișîndu-se pîna la asfixiere în poze cu comentarii de genu’ (stați ca fac copy paste) :„Nu am nici o dovadă că te iubesc. Dar totuşi, nici un dubiu!”, „Ești fericirea vieții mele!”, ” Orice clipă lîngă tine mă duce în rai” și tot așa. Par atît de îndrăgostiți de parcă Pămîntul se învîrte în jurul lor iar timpul s-a oprit în loc doar pentru ei doi ca nu cumva să le sfideze fericirea… Iar mîine iacată-l de mână cu altcineva. Mai sunt și romane de 494 de pagini în care unul din protagoniști își donează sufletul visînd la un viitor comun pe cînd celălalt se alintă în brațele altcuiva, asta așa din plictiseală. Iubiri de astea cît duce trenul, nu cred că îmi ajunge spațiu în Word să le tipăresc pe toate și nici nu văd rostul, la sigur știți și voi de astea. De obicei, vinovat pentru acest eșec se face materialismul care ne-a furat mințile . Ei hai, poate cîteodată dar nu mereu. Noi facem alegerea, deci totul de pinde de noi. Oricum cred că ați prins ideia – dragostea actuală e o trădătoare ce ne hrănește cu minciuni și iluzii numindu-le speranțe și vise. Ea supraviețueste doar datorită unor naivi care călcînd pe greble, lovindu-se de garduri continue, cu mânele întinse și cu ochii închiși, să se atărne de oameni… Poate într-o zi va găsi pe acel/acea cineva care va face curat pe drumul său împingîndu-i bicicleta spre stele, a cărui poza 3/4 își va merita locul în portmoneu, cineva care va accepta să-ți aparțină „pi di tăt” fără a cere ceva în schimb. Și chiar dacă urăsc dragostea, mă găsiți și pe mine în rindurile acestor candizi care s-ar bucura mai mult de fraza ” Îmbracă-te bine fată hăi, să nu răcești” decît de un banal „Te iubesc”.
Katherine Mihaluta 